Bucuresti – un viitor sumbru?

Bucuresti – un viitor sumbru?

Unul dintre lucrurile care deranjeaza in Capitala este dominatia economicului asupra culturalului sau, dintr-un alt punct de vedere, a spatiilor dedicate afacerilor asupra spatiilor verzi. Prea multa informatie care domina strada ni se prezinta zilnic, cablurile care se inmultesc pe zi ce trece impiedica admirarea unor cladiri vechi si strica aspectul vizual al orasului. La aceasta se adauga lipsa unei piete publice, o agora care sa serveasca drept loc de intilnire a bucurestenilor si un centru vechi restaurat, gata sa faca fata turistilor care incep sa apara in numar tot mai mare. Legea nu protejeaza monumentele istorice Sub scuza perfecta a reabilitarilor, monumentele publice au suferit un atac al publicitatii. Imense bannere stapinesc acolo unde personalitatea orasului ar trebui sa iasa in evidenta, si anume prin arhitectura sa.  (…)  Asadar, legea permite ca orice monument sa cada prada investitorilor diversi, care doresc sa-si promoveze intersele. Interesul privat a acaparat cele mai importante cladiri Universitatea si Academia de Studii Economice sint sufocate de bannere care nu pun mare pret pe valoarea arhitectonica a cladirilor. (…), iar orasul isi pierde usor personalitatea, acoperind-o cu masca impersonala a publicitatii. Cladirile de sticla s-au dezvoltat, incet-incet, fara a respecta legi minime: inaltimea lor deseori o depaseste pe cea a cladirilor din jur si sint construite in apropierea monumentelor istorice, desi legea ar trebui sa interzica explicit acest fapt. Sediile de birouri ridica o alta problema, cea a locurilor de parcare, masinile inghesuindu-se pe fiecare metru patrat de spatiu liber, luind posibilitatea pietonilor de a fi stapini pe trotuarul destinat lor. Un exemplu il constituie turnul din Piata Revolutiei si mult mai cunoscutele Cathedral Plaza de la Biserica Sf. Iosif sau turnul de la Biserica Armeneasca, ambele aparute in timp record in peisajul bucurestean. Din ceea ce ar trebui sa fie o agora, un loc perfect de intilnire a bucurestenilor, Piata Revolutiei s-a transformat in loc de parcare a ministerelor adapostite in Palatul Internelor. Mai e mult pina sa ajungem in Vest cu bicicleta Lipsa pistelor de biciclete si, mai ales, a locurilor special amenajate unde se pot lasa bicicletele descurajeaza orice incercare a cutezatorilor de a se dispensa de masina sau de mijlocul de transport in comun. Nici aerul nu este tocmai respirabil, temperaturile ridicate si lipsa spatiilor verzi conducind deopotriva la reducerea numarului biciclistilor. O masura incurajatoare a fost inaugurarea centrelor de inchiriere a bicicletelor din principalele campusuri universitare, insa va mai trece mult timp pina cind bucuresteanul se va obisnui sa foloseasca bicicleta ca mijloc de deplasare. Pe pistele amenajate de primarie circula prea putini biciclisti, chiar daca numarul lor este in crestere. Ultimele statui care au aparut in Bucuresti nu s-au ridicat la nivelul asteptat: de la Monumentul din Piata Revolutiei pina la recent instalata macheta a lui Carol I (o copie infidela a statuii care a tronat in piata inainte de 1948) din aceeasi piata supraaglomerata cu statui, monumentele de for public nu spun mare lucru. Si aici s-a facut un mic pas inainte, prin consultarea publica (asupra statuii lui Carol I), insa, in alte cazuri (construirea Cathedral Plaza), marsurile de protest ale societatii civile au fost ignorate de catre primarie. Impresia pe care o lasa Bucurestiul este simpla: conducerea s-a deplasat din mina edililor in mina investitorilor care dicteaza politica de investitii si de constructii, autoritatile gindindu-se mai mult la propriile afaceri decit la interesul public. Imensul fond cultural de care dispune Capitala este nefructificat. Numai la Noaptea Muzeelor (17 mai), eveniment organizat de catre Ministerul Culturii si Cultelor), au participat (conform Mediafax) aproape 100.000 de bucuresteni insetati de cultura, muzeele fiind total depasite de un asemenea aflux de turisti neasteptati. Un succes desavirsit a fost si B-fit in the Street, un festival de teatru in strada, desfasurat tot in luna mai, care a atras zeci de mii de bucuresteni, semn ca lucruri bune se pot intimpla si in Capitala. Lipseste totusi, din sunetul pe care il auzim zilnic, glasul strainului aflat in vizita, mirat de ceea ce vede in jur, Bucurestiul fiind, probabil, cea mai putin vizitata capitala din Uniunea Europeana. Poate doar afaceristul venit in cautare de un teren unde sa isi dezvolte afacerile are un cuvint de spus in peisajul bucurestean. Chiar in centrul Capitalei, in centrul vechi, masinile au reinceput sa apara pe Lipscani. „Cu o mina se face, cu cealalta se darima”, pare a fi mesajul primariei, care a reinceput restaurarea cu succes a centrului vechi, redind strada Smirdan cetateanului, transformind-o dintr-un loc nesigur si insalubru intr-un spatiu de relaxare si destindere. Deci, se poate. Sa fie oare de vina doar primaria? Punind peste toate acestea si mentalitatea bucurestenilor (criticati aspru de catre unul dintre cei mai buni primari ai Bucurestilor din toate timpurile, Dem Dobrescu), avem de a face cu reteta ideala a unui esec de proportii. La urma urmei, orasul sintem noi, cetatenii sai, iar o mare parte din vina o purtam chiar noi, prea mult interesati de propria persoana, ignorind ceea ce se petrece in jurul nostru. Organizatiile tot mai numeroase care se ridica impotriva masurilor aberante ale primariei sint de apreciat, amintindu-ne ca unora chiar le pasa de locul in care traiesc si au de gind sa faca ceva in acest scop. Esecul de care aminteam mai sus este cel de a face din Bucuresti un oras iubit de catre cetatenii sai, apreciat de turistii straini si respectat (daca nu invidiat) de catre celelalte orase civilizate ale Europei. Bucurestiul ar trebui sa apartina mai mult cetatenilor sai si mai putin masinilor. Capitala ar trebui sa fie mai mult decit locul in care muncim. Viata orasului nu ar trebui sa indeplineasca decit necesitatile de transport si de munca. Orasul e facut de catre locuitorii sai, iar in lipsa unei dorinte de schimbare din partea lor, moare incet, dar sigur.

articol preluat din EUROCOM, scris de Razvan Voinea

4 responses to “Bucuresti – un viitor sumbru?

  1. asa e daca votam numai 30%. Toata campania e orientata catre cei care voteaza si care pot fi cumparati cu vorbe goale. Avem ceea ce meritam.
    Mai mult, cata vreme Bucurestiul va fi condus de 7 primari, nu are cum sa iasa nimic bun.

  2. uite, stii ce cred eu? ca avem orasul pe care il meritam…singurul lucru pe care putem sa il facem este sa il descoperim: sa-i cunoastem toate parcurile, barurile, locurile de distractie…sa il exploram la maxim. sa ii cunoastem atat patrimoniu arhitectural, cat mai ales cel imaterial (sa mergem la cat mai multe evenimente ce au loc etc ). in legatura cu patrimoniul…ce dracu sa zici, asta e…tembeli sunt peste tot, le mai tragem o injuratura pe bloguri, mergem la un protest si nu ii lasam sa ne prosteasca. si un sfat sincer? nu stiu ce meserie ai de fel, dar daca vrei cu adevarat sa faci ceva, singura posibilitate este sa gasesti un loc de munca in structurile care au un cuvant de zis in politica de schimbare a orasului: minister, primarie, societati private etc. atunci e mai simplu

  3. Sa stii ca ma plimb destul de mult; muzee, opera.
    Stiu ca Bucurestiul are multe de oferit, dar sincer nu vad sa se intample ceva bun in viitor. Cei care ar trebui sa schimbe legile sunt cei care profita de actuala situatie, si ca atare nu au nici un interes.
    Deci ce e de facut?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s