Duminica, 5 apr, mitinguri in 4 orase, NE VREM ORASUL INAPOI

Duminica, 5 apr, mitinguri in 4 orase:

NE LUAM ORASUL INAPOI, IMPREUNA!

Parlamentul se pregateste sa respinga ordonantele OUG 114/2007 si OG 27/2008 – singurele care ar putea proteja DREPTUL TAU constitutional la un mediu sanatos, spatii verzi, aer curat, si care ar putea apara ORASUL TAU de constructii abuzive!

Vino sa sustii votarea acestor ordonante ca legi!
O actiune la nivel national, duminica, 5 aprilie, intre orele 12.00 si 14.00.

Bucuresti: intrarea in Parcul Herastrau (dinspre metrou Aviatorilor)
Cluj-Napoca: Piata Stefan cel Mare (in spatele Teatrului National)
Brasov: Primaria Brasov
Targu Mures: Bdul. Cetatii (langa intrarea in Cetate)
Invitam si alte orase sa se alature actiunii!

Duminica, 5 aprilie, intre orele 12.00 si 14.00, avem ultima sansa de a ne opune evacuarii noastre din propriul oras!

mesaj preluat din blogul campaniei

Anunțuri

O LEGE DE PROTECŢIE A SPAŢIILOR VERZI, NECESARĂ/Parc cu şase blocuri-turn!

O LEGE DE PROTECŢIE A SPAŢIILOR VERZI, NECESARĂ/Parc cu şase blocuri-turn
19/03/2009
Şase blocuri de 11 şi 13 etaje vor fi ridicate pe o suprafaţă de 6.000 de metri pătraţi. Zona a fost folosită ani întregi ca spaţiu verde şi loc de joacă pentru copii. Asociaţia de locatari cere anularea PUZ-ului aprobat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în luna februarie a acestui an.

(…)

Pe hârtie însă, conform Planului Urbanistic General (PUG), cei 6.000 de metri pătraţi s-au transformat miraculos în zonă destinată locuinţelor colective. Asociaţia de locatari a întocmit numeroase plângeri pe care le-a trimis atât Primăriei Generale, cât şi Agenţiei pentru Protecţia Mediului sau Inspecţiei de Stat în Construcţii. Cea mai gravă problemă a acestor oameni nu este numai parcul, care era o oază de verdeaţă într-un Bucureşti sufocat. (…)

HIBELE LEGISLAŢIEI
(…) Astfel de proprietari care fac ce vor pe terenul lor indiferent de statutul acestuia, au devenit băieţii deştepţi ai imobiliarelor, iar blocurile lor s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie. Parcuri, spaţii verzi, locuri de joacă pentru copii au căzut pe rând victime ale dezvoltatorilor imobiliari. Legile interpretabile şi tergiversările au făcut ca joaca cu banii şi cu terenurile să devină o plăcere. Practic, în România, proprietarul unui teren se transformă automat în proprietarul dreptului de a construi. În ţările care respectă legislaţia Uniunii Europene, lucrurile stau cu totul altfel. Dreptul de folosinţă şi dreptul de proprietate sunt bine delimitate. În urmă cu numai trei zile, într-o dezbatere publică organizată de ONG-urile de mediu se vorbea despre modul în care ar trebui modificată legislaţia, astfel încât să nu se mai construiască fără noimă. Ordonanţa 27/2008, care modifică Legea urbanismului 350/2008, reduce considerabil posibilitatea consiliilor locale de a modifica Planul Urbanistic General prin Planuri Urbanistice Zonale (PUZ) sau Planuri Urbanisitce de Detaliu (PUD), tocmai pentru a apăra oraşele de o densificare exagerată. Mai mult, instituţiile abilitate ale statului vor fi obligate să organizeze dezbateri publice, astfel încât oamenii să ştie ce construcţii au fost avizate şi mai ales să işi spună punctul de vedere.

Protecţia spaţiilor verzi, în ceaţă

Încă o dezbatere, încă o negociere. Parcul despre care s-a relatat mai sus putea fi salvat dacă exista o lege necontestată de protejare a spaţiilor verzi. La Camera Deputaţilor trebuia să se discute ieri în Comisia de urbanism Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 114/2007 prin care se interzice schimbarea destinaţiei spaţiilor verzi, indiferent de tipul de proprietate. Numai că surprizele au apărut şi de data asta. Şefa comisiei, fostul ministru al Mediului, Sulfina Barbu, a cerut amânarea dezbaterilor până luni, când vor fi invitaţi pentru a nu ştiu câta oară şi primarii din toată ţara pentru a-şi spune cuvântul. Decizia doamnei Sulfina Barbu n-a fost una întâmplătoare. Primarul Aradului, Gheorghe Falcă, finul preşedintelui Traian Băsescu, i-a comunicat colegei sale de partid că nu este de acord cu amendamentele aduse atât Ordonanaţei 114/2007, cât şi Ordonanţei 27/2008, care reduce considerabil posibilitatea de derogare în documentaţiile de urbanism, fenomen care a produs în ultimii ani sufocarea traficului şi agresiunea asupra imobilelor de patrimoniu. Nu e de mirare că reprezentanţii PD-L nu sunt de acord cu aceste acte normative care protejează atât mediul, cât şi patrimoniul, având în vedere că cele mai mari defrişări au avut loc în perioada cât la şefia Ministerului Mediului s-a aflat Sulfina Barbu. Chiar şi legea a fost schimbată tot în aceea perioadă, astfel că parcurile au putut fi transformate în şantiere. În partea opusă se află cei de la PNL, care vor ca spaţiile verzi să fie protejate printr-un act normativ clar. „Mă bucur că în această săptămână, până la o nouă rundă de discuţii, nu se va tăia nici un copac. Dezbateri au tot fost. Am impresia că mă lupt cu morile de vânt”, ne-a declarat Lucia Varga, deputat PNL, o susţinătoare a Ordonanţei 114/2007. Primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, a trimis scrisori tuturor liderilor de partid din Parlament, cerându-le sprijin pentru adoptarea în actuala formă a Ordonanţei 114/2007, preşedintele Mircea Geoană asigurându-l de sprijinul PSD.

cititi articolul complet si lasati-va si dvs comentariile in Jurnalul National

Implica-te urgent in campania SALVATI CISMIGIUL

preluare din blog asociatia Bucuresti:

„Bun, Planul Cismigiu-Brezoianu a fost retras de pe ordinea de zi.

In maxim 2 luni se vor intoarce cu el, mai hotarati sa il adopte. Asa ca noi trebuie sa fim mai bine organizati si mai hotarati sa nu il adopte; iar asta se refera in primul rand la cum ne organizam in afara sedintei de Consiliu: bloguri, afise, intalniri, avocati etc.

La miting au venit multi oameni pe care nu ii cunosteam. Altii nu au reusit sa ajunga, insa si-au exprimat disponibilitatea sa ajute. Asa ca haideti sa ne intalnim sa vedem ce poate face fiecare.

Marti, 10 martie, ora 19, vom organiza o intalnire cu toti cei care vor sa se implice in Salvati Cismigiul. Asteptam de la fiecare un mail de inscriere la implicate@asociatiabucuresti.ro”

post preluat din blogul asociatiei Bucuresti

Programul de salvare a patrimoniului initiat de ministrul Culturii merita sprijinul deplin al societatii civile

Patrimoniul vital

Programul de salvare a patrimoniului iniţiat de ministrul Culturii merită sprijinul deplin al societăţii civile.

Toader Paleologu a decis să înfrunte mafia edilitară a Bucureştiului, ştiind că o capitală fără memorie reprezintă doar o convenţie administrativă. Tânărul ministru a decis să acţioneze energic pentru salvarea patrimoniului imobil al Bucureştiului, protejând zonele istorice de invazia haotică a turnurilor de sticlă.

Succesul acestei întreprinderi vitale – susţinută de numeroşi universitari, oameni de cultură şi instituţii media – va depinde numai de reuşita unor parteneriate public-private.

În ultimii ani, profesorul Andrei Pippidi, împreună cu alte voci cooptate în Comisia prezidenţială pentru patrimoniul construit, siturile istorice şi naturale, a semnalat dezastrele urbanistice produse în ultimele două decenii. Incoerenţa restituirii proprietăţii după 1989, incompetenţa şi indolenţa din numeroase instituţii ale statului (de la ministere şi primării până la muzeele judeţene), precum şi miopia unei logici economice bazate pe profitul imediat – toate acestea au condus la degradarea ultimelor noastre rămăşite de mândrie locală şi tradiţie naţională.

Am putut vedea cu toţii clădiri baroce (cum ar fi Palatul Bánffy din Cluj) sau vile boiereşti din sudul României transformate, prin concesiuni suspecte, în terase şi discoteci; situri arheologice (cum ar fi Sarmizegetusa) devenite loc de camping; locaşuri sfinte (cum ar fi Mănăstirea Bezdin sau Cetatea Aradului) jefuite de frumuseţe şi demnitate; biserici fortificate în Evul Mediu şi descompuse în postmodernitate; case memoriale date uitării sau pur şi simplu demolate; stiluri arhitectonice alăturate fără noimă (vezi cazul Sinaia); reliefuri rurale urâţite prin implantări masive de kitsch; monumente rupestre vandalizate; biserici din lemn demontate şi înlocuite cu beton-armat (inclusiv în Maramureş) – iar lista poate continua. Soarta clădirilor nu diferă mult de nefericita stare a bibliotecilor, a grădinilor publice sau a parcurilor naţionale (de unde necesitatea „codului verde“). Iată de ce ar merita scutit de taxe timp de zece ani oricare întreprinzător privat dornic să investească masiv în salvarea patrimoniului, ocrotirea clădirilor-monument şi în primenirea spaţiilor memoriale.

23 Feb 2009 Mihail Neamtu –  articol preluat din Cotidianul

Bucuresti – un viitor sumbru?

Bucuresti – un viitor sumbru?

Unul dintre lucrurile care deranjeaza in Capitala este dominatia economicului asupra culturalului sau, dintr-un alt punct de vedere, a spatiilor dedicate afacerilor asupra spatiilor verzi. Prea multa informatie care domina strada ni se prezinta zilnic, cablurile care se inmultesc pe zi ce trece impiedica admirarea unor cladiri vechi si strica aspectul vizual al orasului. La aceasta se adauga lipsa unei piete publice, o agora care sa serveasca drept loc de intilnire a bucurestenilor si un centru vechi restaurat, gata sa faca fata turistilor care incep sa apara in numar tot mai mare. Legea nu protejeaza monumentele istorice Sub scuza perfecta a reabilitarilor, monumentele publice au suferit un atac al publicitatii. Imense bannere stapinesc acolo unde personalitatea orasului ar trebui sa iasa in evidenta, si anume prin arhitectura sa.  (…)  Asadar, legea permite ca orice monument sa cada prada investitorilor diversi, care doresc sa-si promoveze intersele. Interesul privat a acaparat cele mai importante cladiri Universitatea si Academia de Studii Economice sint sufocate de bannere care nu pun mare pret pe valoarea arhitectonica a cladirilor. (…), iar orasul isi pierde usor personalitatea, acoperind-o cu masca impersonala a publicitatii. Cladirile de sticla s-au dezvoltat, incet-incet, fara a respecta legi minime: inaltimea lor deseori o depaseste pe cea a cladirilor din jur si sint construite in apropierea monumentelor istorice, desi legea ar trebui sa interzica explicit acest fapt. Sediile de birouri ridica o alta problema, cea a locurilor de parcare, masinile inghesuindu-se pe fiecare metru patrat de spatiu liber, luind posibilitatea pietonilor de a fi stapini pe trotuarul destinat lor. Un exemplu il constituie turnul din Piata Revolutiei si mult mai cunoscutele Cathedral Plaza de la Biserica Sf. Iosif sau turnul de la Biserica Armeneasca, ambele aparute in timp record in peisajul bucurestean. Din ceea ce ar trebui sa fie o agora, un loc perfect de intilnire a bucurestenilor, Piata Revolutiei s-a transformat in loc de parcare a ministerelor adapostite in Palatul Internelor. Mai e mult pina sa ajungem in Vest cu bicicleta Lipsa pistelor de biciclete si, mai ales, a locurilor special amenajate unde se pot lasa bicicletele descurajeaza orice incercare a cutezatorilor de a se dispensa de masina sau de mijlocul de transport in comun. Nici aerul nu este tocmai respirabil, temperaturile ridicate si lipsa spatiilor verzi conducind deopotriva la reducerea numarului biciclistilor. O masura incurajatoare a fost inaugurarea centrelor de inchiriere a bicicletelor din principalele campusuri universitare, insa va mai trece mult timp pina cind bucuresteanul se va obisnui sa foloseasca bicicleta ca mijloc de deplasare. Pe pistele amenajate de primarie circula prea putini biciclisti, chiar daca numarul lor este in crestere. Ultimele statui care au aparut in Bucuresti nu s-au ridicat la nivelul asteptat: de la Monumentul din Piata Revolutiei pina la recent instalata macheta a lui Carol I (o copie infidela a statuii care a tronat in piata inainte de 1948) din aceeasi piata supraaglomerata cu statui, monumentele de for public nu spun mare lucru. Si aici s-a facut un mic pas inainte, prin consultarea publica (asupra statuii lui Carol I), insa, in alte cazuri (construirea Cathedral Plaza), marsurile de protest ale societatii civile au fost ignorate de catre primarie. Impresia pe care o lasa Bucurestiul este simpla: conducerea s-a deplasat din mina edililor in mina investitorilor care dicteaza politica de investitii si de constructii, autoritatile gindindu-se mai mult la propriile afaceri decit la interesul public. Imensul fond cultural de care dispune Capitala este nefructificat. Numai la Noaptea Muzeelor (17 mai), eveniment organizat de catre Ministerul Culturii si Cultelor), au participat (conform Mediafax) aproape 100.000 de bucuresteni insetati de cultura, muzeele fiind total depasite de un asemenea aflux de turisti neasteptati. Un succes desavirsit a fost si B-fit in the Street, un festival de teatru in strada, desfasurat tot in luna mai, care a atras zeci de mii de bucuresteni, semn ca lucruri bune se pot intimpla si in Capitala. Lipseste totusi, din sunetul pe care il auzim zilnic, glasul strainului aflat in vizita, mirat de ceea ce vede in jur, Bucurestiul fiind, probabil, cea mai putin vizitata capitala din Uniunea Europeana. Poate doar afaceristul venit in cautare de un teren unde sa isi dezvolte afacerile are un cuvint de spus in peisajul bucurestean. Chiar in centrul Capitalei, in centrul vechi, masinile au reinceput sa apara pe Lipscani. „Cu o mina se face, cu cealalta se darima”, pare a fi mesajul primariei, care a reinceput restaurarea cu succes a centrului vechi, redind strada Smirdan cetateanului, transformind-o dintr-un loc nesigur si insalubru intr-un spatiu de relaxare si destindere. Deci, se poate. Sa fie oare de vina doar primaria? Punind peste toate acestea si mentalitatea bucurestenilor (criticati aspru de catre unul dintre cei mai buni primari ai Bucurestilor din toate timpurile, Dem Dobrescu), avem de a face cu reteta ideala a unui esec de proportii. La urma urmei, orasul sintem noi, cetatenii sai, iar o mare parte din vina o purtam chiar noi, prea mult interesati de propria persoana, ignorind ceea ce se petrece in jurul nostru. Organizatiile tot mai numeroase care se ridica impotriva masurilor aberante ale primariei sint de apreciat, amintindu-ne ca unora chiar le pasa de locul in care traiesc si au de gind sa faca ceva in acest scop. Esecul de care aminteam mai sus este cel de a face din Bucuresti un oras iubit de catre cetatenii sai, apreciat de turistii straini si respectat (daca nu invidiat) de catre celelalte orase civilizate ale Europei. Bucurestiul ar trebui sa apartina mai mult cetatenilor sai si mai putin masinilor. Capitala ar trebui sa fie mai mult decit locul in care muncim. Viata orasului nu ar trebui sa indeplineasca decit necesitatile de transport si de munca. Orasul e facut de catre locuitorii sai, iar in lipsa unei dorinte de schimbare din partea lor, moare incet, dar sigur.

articol preluat din EUROCOM, scris de Razvan Voinea

Mircea Badea „da bataie” celor din primarii ce ne iau spatiile verzi

Desi mai vechi acest filmulet cu Mircea Badea, e inca actual cand e vorba de incalcarea drepturilor cetateanului pentru a avea parcuri si spatii verzi. Cu stilul lui inconfundabil, e interesant de vazut abordarea lui din pozitia simplului cetatean vs primari, consilieri corupti…